La finalul unui meci deosebit de dificil, în care alb-violeții au reușit să întoarcă scorul de la 0-1, ne-am putut bucura de a doua victorie a acestui sezon!

Hunedoara are o echipă cu mulți jucători experimentați la nivelul Ligii a III-a, printre care și frații gemeni Daniel și Cristian Creciunesc, ambii trecuți pe la Timișoara la începutul deceniului, ca juniori. În prima repriză oaspeții au făcut pressing sus și chiar dacă n-au construit multe ocazii, șansele mari le-au aparținut: o minge pe care Vasinc n-a reușit s-o trimită în poartă din apropiere (min. 10), o bară a lui D. Creciunesc la o minge trimisă cu capul după o lovitură liberă (min. 32), și mai multe șanse la aceeași fază din final de repriză, când din nou n-au reușit să trimită spre poartă din interiorul careului (min. 41). Pentru alb-violeți am notat doar acțiunea lui Iseini, finalizată cu șut peste (min. 14), în rest a fost o repriză dificilă, încheiată cât se poate de rău, cu accidentarea lui Daminescu. Jucătorul nostru a suferit o entorsă și a trebuit înlocuit la pauză.

Partea a doua a început mai bine, cu un șut puternic al lui Dincă chiar în primul minut, puțin peste. N-a fost să fie însă prima nouă a unei alte partituri, căci hunedorenii au stat mai compact și ne-au țintuit în mare parte din repriză în propria jumătate. O eroare în apărarea noastră i-a oferit o șansă lui Vasinc, dar acesta a tras pe lângă (min. 48), după care Mosoarcă a prins două mingi șutate de la marginea careului (min. 50, min. 51). Presiunea la poarta noastră a fost constantă, iar într-un final oaspeții au deschis scorul, la o acțiune prelungită de atac, finalizată cu o lovitură de cap a lui Erwin Bloj (min. 70).

Nimic nu a anunțat revenirea noastră pe tabelă, însă a contat mult că am înscris la prima ocazie importantă – o liberă bătută de Chiriac de la mijlocul terenului, peste apărarea adversă, unde a apărut piciorul lui Oprea, care a direcționat mingea în plasă! (min.77) După ce Hunedoara a mai ratat o șansă bună, i-am pedepsit pe adversari la capătul unui atac rapid, Sporin, scăpat spre poartă, fiind faultat în careu de portarul advers. Penaltiul l-a bătut Velcotă și n-a iertat (min. 85). Marcatorul golului a văzut imediat după reluare un al doilea galben, fiind trimis la cabine, iar finalul de meci ne-a ținut ca pe piuneze. Am rezistat însă până la ultimul fluier, trecându-ne în cont alte trei puncte importante.

Poli: Mosoarcă – Dincă, Oprea, Ochea, Sporin – Dorobanțu, Buga (61, Popa) – Daminescu (46, Românu), Velcotă, Iseini (75, Sevici) – Ochea

La finalul partidei, Silviu Bălace a răsuflat ușurat: „Suntem fericiți cu toții. Față de meciul trecut nu am mai avut aceeași posesie, aceeași claritate în joc. Am început timorați, le-am dat încredere adversarilor, și atunci normal că au venit un pic peste noi și le-am oferit oportunități de a marca. Dar copiii merită foarte multe felicitări, este meritul lor, au luptat până la capăt, s-au închis, au întors scorul de la 0-1 și au rezistat în zece oameni. E important să admitem că am avut și șansă, dar mai importantă este dăruirea pe care au arătat-o. Am trăit jocul alături de echipă, ne-am dorit mult victoria, și am fost mai agitat decât poate ar fi trebuit să fiu, dar în situația în care suntem acum nu poți să fii calm, de nepătruns.”

Referitor la accidentarea lui Daminescu, antrenorul nostru a completat: „Îmi pare foarte rău pentru el, când m-am dus să văd ce are m-a rugat să nu-l scot, fiindcă este în formă, dar era evident că nu poate continua. M-a emoționat determinarea sa, sper să îl recuperăm cât mai repede, este un copil care muncește enorm, și la antrenamente și la meciuri, dăruirea lui este extraordinară.”

Share Now

Related Post