Bun venit, Mihai Hecsko!

Unul dintre jucătorii nou-veniţi la echipă în acest sezon este Mihai Hecsko (n. 25.10.1987). După trei ani petrecuţi la Ripensia, fundaşul central a plecat de la galben-roşii în această vară şi a ales să continue în Timişoara, alături de băieţii antrenaţi de Silviu Bălace. Am discutat puţin cu Mihai despre situația din acest an, dar și despre cum s-a apucat de fotbal și starea sportului nostru în vestul țării.

Am trecut cu toții printr-o perioadă dificilă în acest an, dar pentru voi este cu atât mai greu, ca sportivi. Cum ai traversat-o?

Când eram izolați acasă, ne pregăteam ba prin Zoom, ba individual, și aveam un grup pe Whatsapp în care preparatorul fizic de la Ripensia ne-a mai trimis programe. De când am putut ieși afară, ne-am antrenat în grupuri mici. Cert este că dacă-ți dorești și îţi este important, poți să treci peste aceste obstacole, să te motivezi să rămâi într-o formă acceptabilă. Pregătirea fizică face parte din rutina mea de-o viață-ntreagă, era chiar greu să nu fac ceva.

S-ar putea spune că ești deja la categoria jucătorilor foarte experimentați, o vârstă foarte bună pentru jucătorii de profilul tău.

Mă simt foarte bine, dar recunosc faptul că am intrat în ultima parte a carierei. Dacă la 30 de ani n-ai ajuns în Liga 1, trebuie să accepți că a trecut vârful carierei, iar ce se întâmplă mai departe depinde de cum te pregătești și cum îți trăiești viața sportivă.

Ai jucat aproape întreaga carieră în zona de vest, fiind format la UMT.

Așa este, am debutat la UMT când erau în Liga a III-a. Dar înainte am fost copil de mingi, pe când echipa a evoluat în Liga 1. Normal că îmi aduc aminte mai ales de meciurile mari, cel cu Steaua, cel cu Rapid, dar pentru un club ca UMT a fost o perioadă extraordinară. Pentru mine la 13 ani a fost un sentiment foarte plăcut, să văd așa plin stadionul, era o chestie deosebită.

Cum simți că s-a schimbat fotbalul în zonă în ultimii cincisprezece ani?

Un pic dezamăgitor în ceea ce privește Timișoara, îmi pare că nu se dorește mult în fotbalul nostru. Suntem al treilea oraș din țară și nu avem echipă în Liga 1. Trebuie să ne dorim mai mult, să putem mai mult, să nu tratăm totul cu jumătăți de măsură.

Ce a însemnat Poli pentru tine, tu chiar ai prins perioadele fulminante ale clubului din anii 2000. Ai vreun meci de referință?

A fost clubul fanion al Timișoara și fiecare copil își dorea să ajungă la Politehnica. Pentru asta te antrenai și la asta sperai. Meci de referință…cel cu Manchester City. Erau jucători foarte buni în alb-violet și echipa juca un fotbal care chiar îți oferea argumente să mergi la stadion.

Ai mai fost vreodată aproape de a semna cu Poli?

Sincer, nu. Când am fost copil, prin 1999 dacă nu mă înșel, am avut de ales între UMT, Poli a lui Mașcovescu și Srbianka. Fiind din zona Pădurii Verde, am ales UMT-ul. Pe atunci nu era așa o luptă după juniori, nu te împingea lumea din spate.

Ești coleg de generație cu Marius Staicu, sigur v-ați întâlnit de-a lungul anilor.

Clar, el era la Mașcovescu. Aveam clinch-uri foarte mari, rivalitatea era mereu mare cu Poli și LPS Banatul. Îmi aduc aminte când l-am cunoscut prima oară pe Staicu, aveam amândoi pe la 13-14 ani. El era numărul unu dintre atacanții de la grupa sa, bătăios, marca foarte mult. Îmi aduc aminte de un meci important jucat cu ei, când ne-au băgat pe Dan Păltinișanu, de ne-au tremurat la toți picioarele, era prima oară când jucam pe stadionul mare. Cred că le-a fost frică de noi, că în tur i-am bătut cu 2-1 și au vrut să ne intimideze, ceea ce au și reușit, fiindcă am pierdut 8-0. Aveam teniși cu crampoane la noi, mai mult ne uitam la cum arătau gazonul și tribunele.

Ce le transmiți suporterilor, la ce să se aștepte de la acest sezon?

În primul rând îmi doresc să reluăm antrenamentele normale, să înceapă campionatul. Bănuiesc că nu va reveni exact la cum era înainte, dar ceva cât de cât normal. Altfel, sper ca suporterii să aibă răbdare, sunt mulți copii în lot care trebuie să crească și cu toții trebuie să ne cunoaștem pe teren, să fim o echipă în adevăratul sens al cuvântului. Cred că avem un grup frumos și vom fi o surpriză plăcută.

Share Now

Related Post