#StauAcasă cu Dănuț Bilia

Veteranul echipei noastre a împlinit în ianuarie 35 de ani, dar are același entuziasm pentru fotbal ca în tinerețe. Dănuț a debutat in Liga a II-a în sezonul 2002/2003, pentru ACU Arad, și a adunat peste 300 de prezențe în primele trei ligi, mai evoluând pentru echipe precum Arieșul Turda, CS Ineu și ASU Politehnica. Este la a doua ”ședere” la clubul nostru, după cea din iarna trecută, și am stat de vorbă cu el în aceste zile să vedem cum a petrecut perioada de la întreruperea campionatului.

Ce faci Dane, pe unde ești?

Sunt lângă Ștei, unde nevasta mea, Bianca, are o casă – am plecat din 21 martie, imediat după ultima discuție avută cu echipa și antrenorii. Aici e opusul vieții de la oraș, suntem la munte, abia am semnal la telefon, dar avem curte mare și suntem mai liberi decât în Timișoara.

Ce-ți lipsește cel mai mult?

Fotbalul, clar. De abia aștept să reîncepem, deși este greu de zis când o vom face. Totul s-a întâmplat așa de brusc, eram cu două zile înainte de deplasarea la Filiași, gata de un meci tare, și s-a întrerupt totul. Mi-am dat seama de atunci că nu o să treacă ușor această situație, dar speram să nu fie așa de lungă pauza. Până la urmă asta este meseria mea, nu-mi ajunge să bat mingea prin curte la sat sau să mă joc fotbal pe PlayStation.

Cum arată o zi în rutina ta?

Mă trezesc la 7.30 dimineața, că-s bătrân și eu acum, și-mi fac de lucru. Când am ajuns aici m-am apucat imediat de grădinărit – adică am făcut un mic teren de fotbal, ca să mă jocul cu fiul meu, Vladimir. Mai tai lemne, mai fac alergări, dar nici aici nu poți să ieși afară și trebuie să fii responsabil. Mă bucur că pot să petrec timp cu fiul meu, fiindcă soția lucrează online, are privilegiu de a munci în continuare. Deci în general lucruri gospodărești, să treacă timpul. Mi-e tare dor de fotbal.

Nu cred că ai avut parte de o pauză din asta…niciodată, poate când erai copil.

Hai, că primele două săptămâni le-am putut savura, dar cu trecerea timpului este tot mai ciudat. Dacă vezi ce mâini, genunchi am acum, arată ca niciodată, înainte erau mereu tăiate, mereu cu vânătăi. Și totuși îmi lipsește, sper să reîncepem cât mai curând.

Este greu pentru decidenți, fiindcă trebuie să-și asume responsabilitatea deciziilor pe care le iau.

Acum vorbesc din punct de vedere personal, ca fotbalist: mi-aș dori să pornească primele trei ligi, atâta timp cât toți suntem profesioniști. Poate vorbesc și dintr-un loc special, am o anumită vârstă, și fiecare lună, fiecare meci contează. Mi-ar fi ușor să zic că mă las, dar am un chef teribil de fotbal, îmi place, vreau să fiu acolo, să fiu cu băieții, să simt competiția, atmosfera…greul. Și pentru echipă, satisfacția vine din luptă și din rezultate, ne doream mult să ne salvăm pe teren.

Ai un gând pentru suporteri?

Mi-e dor să-i văd la stadion. Sper că toți sunt sănătoși și că o să ne revedem cât de curând!

Share Now

Related Post